Acest site foloseste cookie-uri pentru a imbunatati experienta de navigare. Daca folositi website-ul nostru, sunteti de acord cu salvarea de cookie-uri in calculatorul / dispozitivul dumneavoastra. Pentru mai multe optiuni cu privire la cookies, accesati sectiunea setari a browser-ului dumneavoastra.
Instagram

MARFĂ ÎN PROMOŢIE

Preţ 40 lei
În stoc
Preţ 25 lei
În stoc
Preţ 35 lei
În stoc

CONTACT

tel: 0799.931.333
office@papileon.ro
Program comenzi telefonice:
Luni - Vineri: 9-18

ISTORIA PAPIONULUI
Papionul - istorie si utilitate

Purtat astăzi mai ales la evenimente oficiale de politicieni care se vor austeri, sobri şi rafinaţi, papionul era un accesoriu folosit iniţial de mercenarii croaţi care luptau alături de francezi în războaiele prusace din secolul al XVII-lea.

Istoria papionului este legată de mercenarii croaţi care, în timpul războaielor prusace din secolul al XVII-lea (Războiul de 30 de ani, 1618-1648), foloseau bucăţi de pânză pentru a strânge în jurul gâtului gulerul cămăşilor pe care le purtau. Aceste eşarfe mai aveau şi un alt rol:erau colorate diferit şi ajutau la distingerea gradului militar între ofiţeri. Francezii au fost atât de impresionaţi de această găselniţă încât au adoptat-o fără rezerve şi au înnobilat-o cu o eleganţă păstrată nealterată până astăzi. Eşarfele au fost numite mai întâi „fulare” şi au devenit foarte populare în rândul aristocraţiei franceze.

Dacă „le noeud papillon”, care se traduce prin „nodul fluture”, a fost adoptat de clasa aristocrată franceză şi a evoluat mai târziu în cravată sau invers – acesta este încă un subiect controversat. Se bănuieşte doar că papionul şi cravata au un strămoş comun. Mulţi au spus că, de fapt, ar fi vorba despre moduri diferite de a face un nod şi nu despre obiecte vestimentare separate.

Beau Brummel şi nodul perfect al papionului

Istoria americană a papionului este şi ea interesantă. Se pare că în 1886 un om de afaceri american, James Brown Potter, s-a întors dintr-o călătorie în care se văzuse cu Prinţul de Wales, Edward al VII-lea. Acesta ar fi purtat o jachetă scurtă, cu o tăietură originală şi revere din mătase, croită de Henry Poole, un croitor din Londra;o jachetă a cărei destinaţie era aceea de a fi purtată în timpul fumatului, de unde şi denumirea de smoking. Prinţul ar fi adoptat această ţinută în timpul întâlnirilor neoficiale de la Sandringham House, una dintre rezidenţele familiei regale din nordul Londrei.

Întors acasă, în Statele Unite, Potter ar fi purtat şi el un astfel de sacou la o petrecere organizată la Tuxedo Park Country Club, lângă New York. Un prieten al lui Potter, Pierre Lorillard IV, şi-ar fi luat libertatea de a retuşa un pic jacheta şi a o asorta cu o cravată mai scurtă. Aşa ar fi luat naştere varianta americană a smokingul-ui – numit tuxedo, după numele clubului – şi papionul, adică o simplă cravată înnodată altfel.

În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, papionul cunoaşte apogeul în moda vremii. Istoria ne-a păstrat amintirea lui Beau Brummel, un dandy celebru de la jumătatea secolului al XIX-lea, care ar fi petrecut ore în şir în faţa oglinzii pentru a realiza un nod perfect al papionului, în aşa fel încât imaginea sa să fie pe măsura faimei.

Honore de Balzac scrie în Tratatul de viaţă elegantădespre felul în care ar trebui înnodată cravata, vorbind în fapt despre nodul folosit la legarea papionului.

Clovnii: papioane supradimensionate pentru un efect comic maxim

În mod tradiţional, acest obiect vestimentar nu are o lungime fixă:dimensiunile fundei pot varia între 15 şi 20 de centimetri. Papioanele reglabile sunt o invenţie târzie, care a ajutat la moderarea costurilor de producţie.

În italiană, papionul este numit cravattino, farfalla, farfallinosau papillonşi este un accesoriu care defineşte, în mod clar, precis şi curajos, identitatea persoanei care îl poartă. De altfel, designerii atrag atenţia că nu oricine poate purta papion sau, mai exact spus, nu toţi ştiu să-l poarte. Totul este o chestiune de încredere personală;altfel, poţi cădea în ridicol. Papionul este un simbol de eleganţă pură şi un detaliu chic ce a rezistat trecerii timpului, a fost actualizat şi remodelat, substituit fiind la nivelurile de jos ale societăţii de eşarfă sau fular.

Papioanele sunt confecţionate din orice material textil, dar cele mai multe sunt realizate din mătase, poliester sau bumbac. Un papion modern este legat cu un şiret.

Papioanele au fost asociate cu anumite profesii, cum ar fi cele de arhitecţi, oameni de afaceri, avocaţi, profesori universitari, chelneri şi politicieni. Chiar şi doctorii pediatri purtau papioane pentru a nu putea fi apucaţi de cravată de cei mici în momentul în care îi consultau.

Clovnii folosesc uneori papioane supradimensionate pentru un efect comic maxim. Muzicienii asortează în mod tradiţional papioane albe sau negre fracului pe care îl poartă în timpul concertelor.

După unii, papionul e un însemn al unei aristocraţii bolnăvocioase

Papioanele şi-au făcut loc şi în ţinuta femeilor, mai ales a celor de afaceri. Prin anii 1980, femeile de carieră, care activau în domeniul bancar, juridic şi în lumea corporatistă, au adoptat o ţinută foarte conservatoare, asemănătoare bărbaţilor. Ele erau văzute adesea purtând bluze şi cămăşi închise cu nasturi la gât, plisate în faţă şi accesorizate cu papioane. Materialele, culorile, până şi modelele, erau practic aceleaşi.

Russel Smith, editorialist de la publicaţia „Globe and Mail” din Toronto, observa că părererile oamenilor faţă de papion sunt împărţite. Cei „de stânga” consideră papionul un simbol al politicianului conservator;aceşti oameni poate că nu sunt conservatori din punct de vedere economic, dar sunt din punct de vedere social. Smith mai spune că papionul este un indicator al preţiozităţii la care au contribuit din plin filmele americane, fără a fi, neapărat, un însemn al masculinităţii în sensul machismului, ci al unei aristocraţii crepusculare, bolnăvicioase, feminine.

Deşi cravata pare să fie mai importantă ca parte a ţinutei masculine elegante de astăzi, fiind purtată zilnic, în mod obligatoriu, la costumele oamenilor de afaceri şi în unele şcoli papionul revine în modă pentru ţinutele de seară, la cine oficiale, cocktailuri şi nopţi petrecute în oraş. Mesajul pe care vrea să-l transmită este acela că purtătorul aparţine unui palier social care aspiră la recunoaştere publică. În funcţie de context, papionul este un mod de a se diferenţia de ceilalţi, de a impune un anume model aristocratic de existenţă sau doar un semn al arivismului.

Un anume tip de papion, mai exact un soi de sfoară (sau şnur) legată în jurul gâtului (sau petrecută printr-o bucată triunghiulară de piele sau plastic), este purtat şi astăzi de oameni de toate vârstele din America de Sud.

Tradiţionaliştii consideră total nepotrivit să porţi altceva decât un papion atunci când te îmbraci în smoking, însă în industria muzicală se consideră că este la fel de potrivit să porţi şi cravată. Această decizie a marcat divorţul dintre tuxedo şi papion, cele două piese vestimentare fiind acum purtate în combinaţii libere. Nu se miră nimeni să vadă un poet sau un filosof nonconformist purtând un papion cu un sacou banal sau chiar cu un pulover, semn că şi vestimentaţia a intrat în post-istorie.

Papionul şi nonconformiştii epocii actuale

De-a lungul timpului, papionul a ajus să fie folosit ca logo de diverse mărci de prestigiu, nu doar de politicienii care speră ca prin conservatorismul inspirat de papion să cucerească inimile nostalgicilor şi un loc printre aristocraţi. Se pare că firma Chevrolet a fost prima care a utilizat papionul într-o campanie publicitară menită să-i sporească vânzările, în 1914. I-au urmat alte mari firme, cum ar fi Budweiser şi Pringles. Logo-ul Pringles, de exemplu, era un desen stilizat, cunoscut sub numele „Julius Pringles”, cu mustaţă, breton şi papion. Între timp, bretonul a fost scos din logo, dar papionul a rămas.

În serialul britanic „Doctor Who”, personajul principal poartă papion şi susţine de multe ori că acesta este un accesoriu „cool”. La rândul său, Justin Timberlake poartă acest accesoriu vestimentar în videoclipul său muzical pentru melodia „Suit &Tie”.

Poate că exemplul care sintetizează cel mai bine mesajul masculin şi aristocratic pe care-l inspiră papionul este James Bond, simbolul eleganţei masculine britanice. Alte exemple de ambasadori influenţi ai papionului au fost Franklin D. Roosevelt şi Winston Churchill.

Într-o scrisoare adresată recent publicaţiei „The Globe”se vorbeşte despre revenirea modei papionului printre hipsteri, nonconformiştii postmoderni ai epocii actuale. Pentru ei nu pare deplasat să porţi un papion atârnând pe jumătate la o cămaşă, la un tricou sau la o ţinută cu cizme înalte, combinaţie care ar îngrozi orice conservator într-ale modei.

În ciuda acestor designeri care consideră că papionul trece printr-o perioadă de desacralizare şi compromis, micul accesoriu cunoaşte azi o nouă tinereţe, ca în viaţa fluturilor adevăraţi care trebuie să iasă din crisalidă pentru a trăi o nouă viaţă. Chiar şi designerii vestimentari sunt preocupaţi să redea prospeţime celebrului fluture. Printre casele de modă care au scos colecţii incluzând papionul printre obiectele vestimentare-vedetă se numără Dolce&Gabbana, Sonia Rykiel şi, mai ales, Lanvin.

Articol de

Sursa: www.historia.ro


 

NjY1MDZhN2